Suntem obișnuiți să ne gândim la separare ca la un rău inevitabil, o încercare care trebuie îndurată.
Dar dacă distanța periodică nu este o amenințare, ci o parte naturală a unei relații sănătoase, relatează un corespondent .
Ea spală rutina, forțându-vă să vă redescoperiți reciproc nu ca parte a interiorului, ci ca un univers separat, dezirabil. În contact strâns și constant, este ușor să începi să-ți iei partenerul de bun.
Pixabay
Prezența lui devine un fundal, trăsăturile îi sunt estompate de obișnuință. Distanța readuce acuitatea percepției. Dintr-o dată, observi din nou timbrul vocii sale la telefon, valoarea sfaturilor sale, semnificația unui simplu „cum îți merge ziua?”.
Psihologii remarcă faptul că separarea forțată sau planificată expune adevărata arhitectură a unei relații. Dacă legătura s-a bazat pe simplul contact domestic și pe teama de singurătate, aceasta va începe să se rupă la cusături.
Dacă, pe de altă parte, există o afinitate emoțională profundă și un interes la bază, distanța nu va face decât să sublinieze puterea și valoarea acesteia. Atunci când ne lipsește o persoană, ne concentrăm involuntar asupra celor mai bune calități ale acesteia, filtrând micile lucruri enervante.
Aceasta este o muncă psihologică utilă care curăță percepția de balastul negativ acumulat. Vă amintiți pentru ce v-ați îndrăgostit, iar această cunoaștere vă ajută să priviți cu alți ochi relația în ansamblu.
Cu toate acestea, cheia succesului nu este așteptarea pasivă, ci utilizarea activă a acelui timp. Nu este vorba despre apeluri de control din oră în oră, ci despre a fi creativi cu comunicarea voastră: vizionarea unui film împreună în cadrul unui apel video, scrierea de e-mailuri, schimbul de mesaje vocale cu povești din timpul zilei.
Este vorba despre a învăța să vă exprimați sentimentele prin cuvinte, nu doar prin gesturi. Experiența personală a multor supraviețuitori la distanță sugerează un paradox interesant.
Uneori ajungi să îți cunoști partenerul mai profund la distanță decât într-o vecinătate domestică. Distracțiile dispar, comunicarea devine mai semnificativă, iar întâlnirile devin bogate și semnificative ca o continuare a acestui dialog important.
Pericolul nu constă în separarea în sine, ci în ceea ce vi se întâmplă ca indivizi în această perioadă. Dacă folosiți acest timp pentru a crește, mai degrabă decât să înghețați în anticipare, vă veți întoarce la relație reînnoiți.
Dacă, pe de altă parte, vă afundați în ennui și vă opriți viața, întoarcerea s-ar putea dovedi o dezamăgire. Distanța funcționează ca o lupă.
Ea amplifică atât dragostea, cât și problemele existente. Prin urmare, perioada despărțirii este un moment ideal pentru a-ți audita sincer sentimentele și nevoile.
Cine sunt eu fără el? Ce îmi doresc cu adevărat?
Răspunsurile pot fi neașteptate, dar ele sunt întotdeauna sincere. În cele din urmă, capacitatea de a îndura separarea fără gelozie distructivă sau panică vorbește despre maturitatea relației.
Este încrederea în partenerul tău și în tine, încrederea că relația ta nu este o simbioză, ci o alegere conștientă a doi oameni independenți. Iar această încredere este cea mai solidă fundație.
Citește și
- De ce râsul lipește relațiile mai bine decât certurile: cum devine umorul cadrul invizibil al unui cuplu
- De ce visele personale sunt necesare într-un viitor comun: de ce fiecare într-un cuplu ar trebui să aibă propriul teritoriu de creștere