Muncă, hobby-uri, întâlniri cu prietenii – agenda lui este plină până la refuz, iar pentru tine există doar o fereastră îngustă.
Auzi explicații logice, dar în interior există un sentiment împovărător că ești împinsă cu răbdare la periferia vieții lui, relatează corespondentul .
Nu este neapărat un calcul conștient, mai des este un simptom al evitării emoționale – fuga de intimitatea autentică. Partenerul evitant creează o distanță fizică sau psihologică pentru a evita confruntarea cu profunzimea relației.
Pixabay
Intimitatea, conflictele, conversațiile serioase îl înspăimântă, îi provoacă anxietate. Ocupația și agitația devin un scut convenabil în spatele căruia se poate ascunde de cerințele intimității și de propriile sentimente vulnerabile.
Psihologii notează că acest comportament provine de obicei din copilărie, unde exprimarea deschisă a emoțiilor era nesigură sau devalorizată. La vârsta adultă, o persoană reproduce în mod subconștient un tipar familiar: ea este de încredere acasă, dar inaccesibilă din punct de vedere emoțional.
Primești un partener, dar nu-i primești sufletul. Experții recomandă să nu acordați atenție cuvintelor, ci modelului.
Cu toții suntem ocupați, dar într-o relație sănătoasă, partenerii încearcă să găsească timp unul pentru celălalt și să simtă disconfortul separării. Dacă „ocupația” devine un fundal constant, de nezdruncinat, iar încercările de a vorbi despre ea provoacă iritare, problema este evidentă.
Confruntarea ajută rareori aici. Ultimatumurile de genul „mai mult timp sau despărțire” nu fac decât să sporească presiunea și dorința de a evada. Este mai eficient să vă descrieți sentimentele cu calm și fără acuzații: „Mă simt singură și mi-e dor de tine când ne vedem atât de rar pe bune.
Hai să ne gândim cum să schimbăm asta”. Experiența personală a celor care s-au confruntat cu un astfel de partener arată că principala alegere se află între acceptare și retragere.Acceptarea înseamnă acceptarea conștientă a unei relații cu o anumită distanță, fără a mai spera la o intimitate mai mare. Este o cale dificilă, care necesită o stimă de sine puternică și independență.
Dacă, totuși, evitarea nu este o trăsătură rigidă de personalitate, ci a devenit o reacție la ceva din relația voastră, merită să căutați cauza. Poate că propria ta anxietate și natura ta exigentă îl sufocă, iar evitarea este modul lui de a supraviețui.
În acest caz, doar terapia de cuplu va ajuta. Oricum ar fi, viața în așteptarea firimiturilor de atenție este epuizantă.
Trebuie să decideți cu sinceritate câtă singurătate în cuplu sunteți dispuși să îndurați. Pentru că cea mai amară formă de singurătate este atunci când cineva este acolo, dar tu nu poți ajunge la el.
Citește și
- De ce nu poți construi o relație pe economisire: cum dorința de a-l ajuta pe celălalt vă ruinează pe amândoi
- Cum afectează amprenta digitală încrederea: de ce social media a devenit un câmp pentru îndoieli tăcute