Crezi că tot ce trebuie să faci pentru a găsi partenerul perfect sau pentru a-ți perfecționa relația actuală este să fii fericită.
Dar în această cursă pentru un miraj treci pe lângă o persoană vie, cu calitățile sale reale, neideale, dar atât de valoroase, relatează corespondentul .
Perfecționismul în dragoste este un bilet garantat spre singurătate pentru că înlocuiește o relație flexibilă, care respiră, cu planuri rigide, imposibile. Îți construiești o imagine în cap a relației perfecte: fără conflicte, cu înțelegere reciprocă constantă și gesturi romantice zilnice.
Pixabay
Orice abatere de la această schemă este percepută ca un dezastru, un semn al unei greșeli sau al unui cuplu „greșit”. Începi să „lucrezi la relație” ca la un proiect, uitând că aceasta este un organism viu care are nevoie nu doar de planuri, ci și de libertatea spontaneității.
Psihologii explică acest fenomen prin teama de vulnerabilitate. Este mult mai sigur să îți critici partenerul pentru că nu se conformează idealului decât să recunoști că ție însuți îți este teamă să nu fii respins pentru neajunsurile tale. Te iei de lucrurile mărunte pentru a evita să te confrunți cu problemele mai profunde, existențiale ale intimității și acceptării.
Experții în domeniul dinamicii cuplurilor observă că perfecționistul sabotează adesea în mod inconștient fericirea. De îndată ce relația este suficient de bună, el începe să caute un defect pentru a-și confirma vechea atitudine: „Nu există perfecțiune, deci această relație este condamnată”.
Aceasta este o profeție care se autorealizează și care duce la cicluri de dezamăgiri. Nu vă mai comparați realitatea cu imaginile lucioase din social media sau cu scenele din filme.
Aceste povești nu arată rutinele, tăcerile stânjenitoare, compromisurile și momentele de oboseală – toată țesătura din care sunt țesute, de fapt, uniunile de lungă durată. Povestea ta unică este valoroasă tocmai pentru detaliile ei imperfecte.
Experiența personală a multora care au reușit să renunțe la tirania idealului vorbește de ușurare. Atunci când îi permiți partenerului tău să fie plictisit, enervat sau să greșească uneori, iar ție însuți să nu fii întotdeauna iubitor și înțelegător, o lejeritate autentică apare în relație.Începi să iubești persoana mai degrabă decât proiectul, iar acest sentiment se dovedește a fi mai puternic și mai cald. Este important să faceți distincția între o dorință sănătoasă de a dezvolta o relație și nevroza perfecționistă.
Prima vine din grijă și din dorința de a fi fericiți împreună. A doua vine din frică și control total. Criteriul de referință poate fi o simplă regulă generală: eforturile voastre aduc bucurie și apropiere sau doar tensiune și vinovăție.
Încercați timp de o zi să fiți în mod conștient un partener „suficient de bun”. Nu perfect, nu impecabil – doar prezent și atent.
Veți observa că lumea nu s-a destrămat, iar conexiunea poate chiar să fi devenit mai autentică. Uneori, imperfecțiunea este chiar crăpătura prin care intră adevărata intimitate.
Citește și
- Ce se întâmplă cu atracția atunci când dispare misterul: cum să readuci intriga într-o relație de lungă durată
- De ce stresul extern poate face sau desface un cuplu: Cum presiunile lumii testează rezistența uniunii voastre